ORIENT,ARTA SI YOGA

Observ ca inca nu s-a postat niciun articol despre arta orientala si se pare ca nici alte clase nu au fost interesante de acest subiect care manifesta o putere de atractie din ce in ce mai mare asupra culturilor europene.Mie personal mi se pare un subiect incitant dar si complex care ofera nenumarate perspective de meditatie si discutie.
Orbitoare in varietatea sa,arta Orientului Indepartat cuprinde o gama larga, de la sculpturi colosale pâna la miniaturi splendide si delicate. India,China si Japonia isi au propriul stil creativ,distinct,dar poate datorita pasiunii mele pentru cultura indiana, prefer arta islamica in defavoarea celei chineze sau japoneze.Cand ma gandesc la cultura indiana invitabil imi apare in minte imaginea lui buddha,acea imagine tip care se gaseste atat imprimata pe tricouri(am si eu ceva de genul asta),pe timbre,dar si surprinsa in anumite sculpturi mai mult sau mai putin reusite.
Înca de la începuturile ei, arta indiana a manifestat puternice influente religioase. La început, reprezentarea lui Buddha era chiar interzisa; când acest lucru a devenit posibil, influentele puternice grecesti în provincia de nord-vest, au creat imagini partial elenizate ale lui Buddha, într-un stil greco-budist, care s-a raspândit pe arii extinse, reflectând o conceptie care a facut din India locul de nastere al hinduismului, jainismului si budismului in special.Conceptele orientale si spiritualitatea poporului indian se reflecta foarte bine in arta.Se dezvolta o viziune mai spirituala asupra artei,a actului creatiei,acesta fiind pus pe seama meditatiei.
Yoga si creatia artistica. Atât arta cât si meditatia yoghina sunt stari creatoare ale constiintei umane, amândoua generate de aceeasi sursa, dar ele par a fi îndreptate în directii diferite: arta catre domeniul manifestarii sensibile, exterioare, meditatia catre realizarea si integrarea interioara a formelor si impresiilor simturilor. Însa aceasta diferenta tine numai de factori secundari si nu de natura esentiala a artei si meditatiei.Arta foloseste formele lumii exterioare, ea nu încearca sa imite natura, ci sa reveleze o realitate superioara prin omiterea accidentului, ridicând astfel forma vizibila la valoarea de simbol, exprimând o experienta directa a vietii.
Meditatia si arta se intrepatrund.Artistul, pe de o parte, care are darul (nativ sau obtinut printr-un antrenament continuu) de a exprima o asemenea experienta intuitiva (sau directa), îsi cristalizeaza viziunea interioara în forme vizibile, audibile sau tangibile, inversând procesul meditativ într-un proces de materializare. Dar acest fapt presupune ca artistul sa fi atins mai întâi acea experienta launtrica. Acest proces poate fi conditionat fie de stimuli externi, fie de geniul artistului, sau de un antrenament spiritual. Adeseori, toti acesti factori actioneaza împreuna: frumusetea coplesitoare a naturii sau impresia unui chip uman deosebit de expresiv, sau un gând elevat, iluminator, pot actiona ca niste stimuli care sa trezeasca geniul latent; iar ca rezultat al acestei concentrari constiente asupra acestor strafulgerari intuitive, experienta îmbraca o forma definita si în final se materializeaza în creatia unei opere de arta.
Arta si spiritualitate.O combinatie perfecta între arta si spiritualitate era realizata, de exemplu, la yoghinii sau misticii buddhisti, care îsi materializau viziunile în sculpturi si picturi, imnuri si arhitectura, filozofie si poezie, purtând astfel mesajul înaltelor lor realizari spirituale în toata Asia.În aceasta directie, contemplarea frumosului, spune Buddha, ne elibereaza de toate preocuparile egoiste.