Premierea spectacolului "Scaunele", sau "Les Chaises", in varianta originala, scrisa de dramaturgul romano-francez Eugen Ionesco a avut loc la data de 7 aprilie 2004, la teatrul Bulandra, aducand in fata spectatorilor o distributie excelenta: Razvan Vasilescu in rolul batranului, Oana Pellea in rolul batranei, sotia celui de dinainte, si Gabriel Spahiu in rolul oratorului. Regizorul spectacolului este Felix Alexa, iar scenografia e semnata de Diana Ruxandra Ion.
Profitand de faptul ca am vazut relativ recent aceasta piesa scrisa de cel pe care personal il consider unul dintre cei mai mari genii autohtone si nu numai, Eugen Ionesco, m-am hotarat prin acest articol sa incerc sa va aduc aminte de acest spectacol extraordinar/sa va determin sa-l vedeti, cei care nu ati reusit acest lucru pana acum. Trecand peste mania mea pentru Ionesco, in mod obiectiv pot afirma ca piesa este una dintre cele mai bune care se joaca in mometul de fata pe scenele teatrelor bucurestene. Actorii principali, Razvan Vasilescu si Oana Pellea, reusesc sa aiba o interpretare impresionanta, iar tema piesei in sine este extrem de atragatoare: cautarea propriei identitati, a unui scop in viata, cautare ce se dovedeste a fi iluzorie. Pe intreaga durata a spectacolului (o ora si jumatate) descoperim nazuintele celor doi batrani singuratici care incearca sa-si depaseasca conditia. Ei spera la o viata sociala bogata, dar varsta, pe de-o parte si firea celor doi pe de alta parte face imposibila aceasta dorinta, drept care ei incearca sa simuleze (sau chiar cred ca ceea ce se intampla e real!) o adevarata festivitate ce urmeaza a avea loc chiar in casa lor. Cu aceasta ocazie, ritmul piesei devine unul alert, cei doi batrani incep cursa nebuna dintr-o incapere in alta pentru a aduce scaunele de care e nevoie, scaune pe care se vor aseza "distinsii invitati" care, de fapt, sunt imaginari, nimeni in afara de batrani si de orator nu intra pe scena.
Forta spectacolului consta in jocul nemaipomenit al actorilor, in replicile marca Ionesco si in intreaga tema si idee a piesei, specifice teatrului absurd inventat practic de acelasi Ionesco. "Scaunele" este intr-adevar o piesa care merita sa fie vazuta. Fie ca la sfarsitul ei ramai amuzat de comicul involuntar ce se naste o data cu vivacitatea cu care sunt aduse pe scena scaunele si cu replicile spuse de cele doua personaje, fie ca piesa te indeamna apoi la meditatie, data fiind tema filozofica, rezultatul nu poate fi decat unul singur si anume acela ca vei fi avut parte de un spectacol veritabil ce te va incanta fara indoiala. Highly recommended.
3 comentarii:
"Highly recommended" e minunat zis! Ei, acum, adevarul ii ca nu am vazut piesa, dar am citit-o si mi-a placut cel putin la fel de mult ca toate celelalte piese de-ale lui Ionesco pe care le-am citit. As vrea sa o vad, am tot urmarit pe la National daca o pun aia in scena (nu stiu de ce tocmai la National...). Acusi mi-ai trezit mai mult curiozitatea de a-l vedea pe Ionesco pus in scena, abia astept sa prind momentul! Foarte bune piese, foarte , foarte mult mi-au placut! Toate!
Trimiteți un comentariu