duminică, 16 martie 2008

La Traviata


Am avut ocazia sa vizionez acest spectacol la Opera Nationala din Bucuresti de curand, chiar duminica trecuta(9 martie 2008)si, nu in mod surprinzator(evident), am ramas cu un gust chiar placut. Povestea in sine este impresionanta,dar la maretia spectacolului contribuie in mod decisiv talentul muzical si actoricesc al interpretilor si eforturile de organizare.Numarul personajelor este coplesitor,decorurile sunt deosebit de sugestive, ca sa nu mai vorbim de intensitatea cu care artistii intrau in pielea personajelor si transmiteau o gama variata de sentimente:de la iubire la ura,de la tandrete la furie si dispret.O recomand cu caldura oricui doreste un spectacol de calitate.
In continuare,consider ca ar trebui sa fac un scurt rezumat al actiunii acestei piese,poate va faceti o idee mai exacta.
Actul I
Petrecere în saloanele Violettei Valery, din Paris. Un grup de oaspeţi, întârziaţi, soseşte de la Flora Bervoix; printre ei Baronul Douphol, Marchizul d'Obigny şi Gastone, ce recomandă gazdei pe prietenul său Alfredo Germont. Acesta îi mărturiseşte Violettei că o iubeşte, în tăcere, de multă vreme. Tânăra este surprinsă, nefiind obişnuită cu asemenea mărturisiri sincere din partea acelora care o înconjurau. După plecarea oaspeţilor, rămasă singură, Violeta începe să viseze la Alfredo. În cele din urmă, se hotărăşte să renunţe la viaţa de plăceri deşarte şi să aparţină doar acestuia.
Actul II
Tabloul I
Alfredo şi Violetta trăiesc fericiţi, retraşi la ţară, în apropiere de Paris. Aflând de la camerista Annina că Violetta şi-a vândut bijuteriile pentru acoperirea cheltuielilor necesare întreţinerii conacului, Alfredo pleacă în grabă la Paris, să procure bani. În absenţa sa, apare Giorgio Germont, care îi cere Violettei să-l părăsească pe Alfredo, deoarece logodnicul fiicei sale nu este de acord cu această "legătură imorală". După o grea luptă sufletească, Violetta hotărăşte să renunţe la iubirea sa şi pleacă la Paris, lăsând o scrisoare prin care comunică hotărârea de a se întoarce la viaţa de petreceri. Revenind, Alfredo nu se lasă convins de rugăminţile tatălui său de a se întoarce acasă, în sânul familiei. Găsind pe masă o invitaţie de la Flora, pleacă în fugă spre Paris, unde ştie că o va găsi pe Violetta.
Tabloul II
Bal în casa Florei Bervoix. Printre alţi invitaţi, la masa de joc se află şi Alfredo. Intră Violetta la braţ cu baronul Douphol. Între baron şi Alfredo izbucneşte o ceartă, ce tinde spre duel. Violetta îl imploră să nu-şi rişte viaţa. Alfredo este de acord, cu condiţia ca Violetta să se întoarcă la el. Ţinându-şi promisiunea făcută lui Giorgio Germont, Violetta îi mărturiseşte lui Alfredo că îl iubeşte pe Douphol. Într-un acces de furie, Alfredo o jigneşte şi este provocat la duel de către baron.
Actul III
Părăsită de toţi prietenii, ajunsă în pragul mizeriei, Violetta zace pe patul de suferinţă. Doar Annina şi Doctorul Grenvil, rămaşi credincioşi, caută să-i dea curaj. Pe neaşteptate apare Alfredo, care a aflat între timp adevărata cauză a despărţirii lor şi s-a convins de nevinovăţia Violettei. Din nou, cei doi tineri ţes planuri pentru o viaţă fericită. Soseşte şi Giorgio Germont care, preţuind nobleţea sufletească a Violettei, este acum de acord cu căsătoria lor. Dar, prea târziu... Boala necruţătoare nu iartă şi Violetta se stinge în braţele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult...

Va mai pot spune ca aceasta opera este inspirata din romanul lui Alexandre Dumas fiul,"Dama cu camelii".Romanul este unul autobiografic,autorul sau indragostindu-se de o curtezana(in limba italiana, "la traviata" insemnand "curtezana").Apoi,cartea a devenit subiect de inspiratie pentru Giuseppe Verdi.

Un comentariu:

cristiana bercea mafioso spunea...

Ma simt onorata sa fiu prima care iti lasa comentariu!! Desi nu pot spune ca Verdi e printre preferatii mei, si nici ca am cea mai vaga idee despre compozitiile lui muzicale in ceea ce priveste tehnica, in urechile mele una bine... Da merg mai departe cu descrierea ar fi doar teoria chibritului si, basca, ar fi de prost gust! Ariile acelea celebre din "La Traviata", in special "Brindisi", pot spune ca le-am studiat, insa, adica le-am ascultat de indeajuns de multe ori cat sa zic ca le stiu; nu gust libretul, pentru ca nu gust Dumas, nici pe 'al tanar, nici pe 'al batran; nu l-am gustat nici pe Pavarotti in rolul sau, parca de Alfredo, daca nu ma insel...
Ceea ce nu pot nega, insa, e ca decorul si costumele sunt, intr-adevar, covarsitoare!! Jocul scenic este, de asemenea, mai mult decat impresionant! Prefer oricand grandoarea scenei unor opere ca cea in discutie scenelor goale sau cu decoruri superficiale, adaptate "teoriei vidului", sau cum ii zice, pe care le tot vad in ultimul timp! Si nu poti avea o Traviata fara costume de epoca... daca facem spectacol, sa il facem riguros!!! Ma iau in piept si cu Dan Puric pentru ideea asta fixa a mea! Sa traiesti, Manuela, si sa ne mai zici si altele de opera! Pa.