marți, 11 martie 2008


“Mitul pesterii”; ratiunea lui
Platon
PROIECTIE SI ANIMATIE


Introducere
Proiectarea pe o suprafata plana…nimic mai simplu! Totusi, “motionless pictures”, ca sa folosesc termenul oarecum consacrat, capata vigoare si capteaza un mai mare interes cand eliminam din suppositio materialis terminatia “less”. Cu alte cuvinte, preacunoscuta sintagma “motion pictures” iese la iveala.
Putin importa pentru subiectul de fata unde, cand si cum s-a ajuns la proiectii, pe de o parte, si la animatii, pe de alta parte. Acest lucru il datorez faptului ca asemena informatii pot fi obtinute, in cel mai rau caz, printr-o succesiune scurta de clickuri; urmez scopul de a scurta poliloghia pe cat posibil...propun spre discutie o alta tema legata de proiectie si animatie, o tema, insa, mai delicata, insa de buna seama fascinanta, pe care am s-o descriu dupa cum urmeaza.

Tema
In lucrarea sa “Republica”, Platon scrie “Mitul pesterii” (desigur, denumit asa ulterior, de analisti), caruia ii urmeaza o discutie intre Socrate si Glaucon. Atasez un fragment deosebit de interesant din “Mitul pesterii” spre a fi citit. Mentionez ca acest fragment se gaseste intr-un context mult mai complex, si anume, o alegorie expusa de Socrate, urmarind atingerea notiunii de “filosof”/”filosofie”. Nucleul acestei alegorii, precum si al discutiei ce ii urmeaza, este educatia, sau, mai degraba, actul de educare, “educare” avand aici sensul de “scoatere din ignoranta”; cele doua parti alcatuiesc impreuna “Cartea a saptea” (“Book VII) a “Republicii” (“Plato Republlic”).
Citirea intregii alegorii si stabilirea analogonurilor si analogatelor ei necesita mult timp, de aceea am ales sa citez doar fragmentul respectiv; tin sa mentionez, cu emfaza de rigoare, ca portiunea acesta de text trebuie vazuta ca o “coincidenta”. Mai exact, scopul lui Platon trebuie inteles clar si separat de vreo asertiune cum ca s-ar referi cumva la ceea ce am putea numi “tehnici cinematografice” s.a.m.d.
Cu toate acestea, sustin ca Platon (secolele IV-III i.H) a avut o “viziune artistica” impresionanata in alegoria sa!

N.B.
Textul atasat este o traducere aproximativa, asa cum am gasit-o pe Internet. O traducere exemplara si, pare-se, foarte apropiata de original (care, amintesc doar in treacat, e scris in graca veche!) este cea a lui G.M.A. Grube (in engleza).

Concluzie
Imi place sa afirm ca Platon “le-a luat-o inainte fratilor Lumière, cu proiectia sa “antica””. Cat priveste animatia, analogia am descoperit-o in schimbarea pozitiei obiectelor ce sunt “proiectate”. I.e., ele nu sunt “deplasate” printr-o singura miscare de translatie, ci li se schimba pozitia, fara a se evidentia pozitiile intermediare intre cea initiala si cea finala, sau, mai exact, intre prima si a doua, a doua si a treia, etc. Pentru o mai mare rigoare, am sa dau spre cercetare linkul unde se poate gasi textul intreg in romana, insa recomand cu mare caldura celor interesati textul in engleza.

Link pentru textul in romana: http://www.agonia.ro/index.php/prose/105935/index.html

Link pentru un text in engleza (nu cel al lui Grube): http://www.prometheus.cwc.net/republc7.htm

Fragmentul destinat discutiei:
“Socrate: „Asemuieşte firea noastră în privinţa educaţiei şi a lipsei de educaţie cu următoarea întâmplare: iată mai mulţi oameni aflaţi într-o încăpere subpământeană, ca într-o peşteră, al cărei drum de intrare dă spre lumină, drum lung faţă de lungimea întregului peşterii (1). În această încăpere ei se găsesc, încă din copilărie, cu picioarele şi grumazurile legate, astfel încât trebuie să stea locului şi să privească într-o singură direcţie, fără să-şi poată roti capetele din pricina legăturilor. Lumina vine de sus şi de departe, de la un foc aprins înapoia lor; iar între foc şi oamenii legaţi este un drum aşezat mai sus, de-a lungul căruia, iată, e zidit un mic perete, aşa cum este, să zicem, paravanul scamatorilor, pus dinaintea celor ce privesc, deasupra căruia îşi arată ei scamatoriile”Glaucon: „Văd”- Mai încearcă să vezi şi că, de-a lungul acestui perete, nişte oameni poartă felurite obiecte care depăşesc în înălţime zidul, mai poartă şi statui de oameni şi alte făpturi de piatră sau lemn, lucrate în chipul cel mai divers. Iar dintre cei care le poartă, unii scot sunete, alţii păstrează tăcerea.- Ciudată imagine şi ciudaţi sunt oamenii legaţi!- Sunt asemănători nouă. Căci crezi că astfel de oameni au văzut, atât din ei înşişi cât şi din ceilalţi, altceva decât umbrele care cad, aruncate de foc, pe zidul dinaintea lor?- Cum ar putea vedea altceva dacă întreaga viaţă sunt siliţi să-şi ţină capetele nemişcate?- Iar dacă ei ar fi în stare să stea de vorbă unii cu alţii, nu crezi că ar socoti că, numind aceste umbre pe care le văd, ei numesc realitatea?- Necesar.- Şi ce-ar face dacă zidul de dinainte al închisorii ar avea ecou? Când vreunul dintre cei ce trec ar emite vreun sunet, crezi că ei ar socoti emisiunea sunetului fiind altceva în afara umbrei ce le trece pe dinainte?- Pe Zeus, nu cred!- În general deci, asemenea oameni nu ar putea lua drept adevăr decât umbrele lucrurilor.- E cu totul obligatoriu.”

4 comentarii:

Manuela Tobosaru spunea...

Si totul porneste de la greci. Mai exista vreun dubiu? Stiti doar, e vorba aia, orice ai inventa, gandeste-te ca grecii au facut-o inaintea ta! Chiar si cinema-ul(evident intr-o forma conceptuala mult indepartata de ce stim noi acum) se leaga de "parintii culturali" ai Europei(da, am devenit cliseistica, dar cert e ca acesta e adevarul). E uimitor cum mintea umana poate prefigura situatii care au loc mult dupa prezentul cunoscut. De fapt, omul nu poate imagina decat ceea ce e posibil, chiar daca intr-un viitor indepartat. Iar Platon, Platon...il putem numi vizionar?

Bogdan Teodorescu spunea...

Doamnelor si domnilor, sint cu totul coplesit de indiferenta dvs. pentru aceasta tema cit si pentru obligatiile pe care le aveti (si) la educatie plastica. Astept ca pina la urmatoarea ora sa fie toata lumea inscrisa pe blog si sa indrazneasca sa participe prin comentarii si articole. Nu veti primi nota 10 fara sa o meritati si credeti-ma ca nu cedez usor. Imi pare rau sa vad incercarile mele spulberate de aceasta atitudine. Atentie, timpul trece usor, vin tezele si alte teste, dar acest lucru imi va ramine indiferent, deoarece e nevoie sa primiti note. O nota macar pina inainte de Paste. La revedere, pe curind!

Alessandra Breazu spunea...

Interesant. Analogia ta pare intr-adevar intemeiata. Desi stiu ca nu esti de acord cu toate spusele lui Platon, precum inclin sa nu fiu nici eu, in aceasta privinta nu am ce contrazice... Dupa cum bine a amintit Manuela, "orice ai inventa, gandeste-te ca grecii au facut-o inaintea ta!" In 'Mitul pesterii', peretele pe post de paravan ar putea sugera realmente un ecran, iar cei legati ar putea fi spectatorii... Se prea poate ca Platon sa fi avut o "viziune artistica" in aceasta alegorie, desi probabil, sau chiar sigur,sunt mai multe semnificatii la mijloc.

Ruxandra Nedelcu spunea...

In opinia mea,pestera este locul in care oamenii sunt legati in scaune cu fata la un perete pe care se vad umbrele partiale ale unor lucruri ce trec prin spatele oamenilor, lucruri aflate dupa un zid, dar luminate de un foc, ce arunca acele umbre pe perete. Legaturile ce tin oamenii prinsi in scaune simbolizeaza prejudecatile; peretele simbolizeaza ingradirea ce si-o fac oamenii singuri, prin prejudecati; umbrele reprezinta cultura oamenilor, bazata pe prejudecati, deci superficialitate, iar aceste umbre sunt si ele partiale, fiind doar scapari de dupa zidul din spatele oamenilor; acest zid reprezinta o piedica psihologica a oamenilor, frica, ce sta intre om si lumina; focul, adica "un soare", simbolizeaza intelepciunea si adevarul.
PS bv cristiana