Machiajul -o arta straveche

Vechile ritualuri cotidiene de înfrumuseţare nu sunt cu nimic mai prejos decât cele contemporane. Machiajul cu pudră colorată are 10.000 de ani iar ustensilele pentru machiaj şi chiar recipiente ce se închideau ermetic pentru a păstra fardurile datează încă din anul 5.000 î. Hr.Cuvantul arab pentru fardul de ochi (khol sau kohol), înseamnă linişte, calm. Egiptenii au dat această denumire sulfurii de plumb, apoi oxigenului de magneziu, pe care le utilizau în machiaj. Pentru machiajul ochilor se foloseau două culori: negrul (kohl) pentru pleoapa superioară si verdele malahit pentru cea inferioară. Femeile din antichitate aveau o strălucire deosebită a ochilor aplicând un bastonaş înmuiat în khol direct pe pupilă. Rujurile sub forma creioanelor, serveau la accentuarea strălucirii buzelor. Pentru obraji se foloseau diferite pudre si farduri pe baza de cinabru. Pentru a fi cât mai atrăgătoare şi incitante, femeile îsi colorau în roşu corai vârful degetelor palmelor, degetelor de la picioare, chiar si călcâiele . Ele realizau aceasta cu ajutorul sucului de "kufra". Aceasta plantă, cunoscută sub numele de henna este folosită şi azi de multe femei pentru vopsirea părului. În Grecia, femeile au folosit carbonatul bazic de plumb pentru a-şi albi faţa. Această substanţă a rămas populară timp de secole.

Datorita acţiunii sale toxice, putea provoca chiar moartea celor care o foloseau. Pielea era unsă cu un preparat din ocru galben, ce dădea reflexe aurii, iar linia decolteului era fardată cu albastru. În Sparta şi Atena antică, machiajul era permis numai curtezanelor. Chiar dacă cele mai scumpe reţete de farduri erau exclusiv la dispoziţia nobililor, şi sclavele aveau fardurile lor. Fardurile erau preparate proaspăt şi mereu parfumate.Kholul chiar avea scrisă pe recipient data expirării.