QUO VADIS?

De la Sienkiewicz... la Kawalerowicz

Pe post de introducere

Pentru inceput as vrea sa precizez ca aceasta este o explicatie in privinta alegerii temei articolului despre “Quo vadis?” care urmeaza mai jos si o expunere a propriilor mele pareri.
Cand eram in clasa a 5-a am auzit prima data de aceasta sintagna in latina care se traduce prin “Incotro mergem?”. Era in perioada Pastelui si s-a difuzat la televizor ecranizarea aceea in mai multe parti.Chiar de la acea prima vizionare,desi nu pot spune ca la varsta aceea am inteles cu adevarat mesajul filmului, evenimentele prezentate mi-au starnit interesul.
Cativa ani mai tarziu am revazut filmul, de data aceasta ecranizarea poloneza si am ramas profund impresionata. Filmul (ca si cartea bineinteles-dar aceasta nu face obiectul acestui blog) este o vertabila fresca a societatii de atunci.
Cu totii am auzit de persecutiile pe care le-au suferit crestinii in timpul unor imparati romani precum Nero, Diocletian, sau Domitian dar una este sa auzi despre aceste orori si alta este sa vezi oamenii imbracati in piei de animale patate cu sange azvarliti intr-o arena plina cu lei sau arsii pe post de torta pentru a lumina gradina in care se oficia un banchet in onoarea cezarului.
Nu ma consider in masura sa analizez calitatea efectelor vizuale si sonore ale ecranizarii(ma refer acum la cea poloneza),dar pot sa spun ca mie mi-au transmis un mesaj si m-au ajutat sa-mi fac o parere relativ obiectiva despre cele ce se petreceau pe vremea aceea.
Una dintre cele mai emotionante (dupa parerea mea) scene din film este aceea in care, pe fundalul uralelor si strigatelor entuziasmate ale multimii spectatoare, unul dintre crestinii aflati in arena cu fiare salbatice ii face altuia (s-ar putea sa fie vorba despre un tata cu fiul sau-dar nu sunt sigura) care era pe moarte semnul crucii pe frunte cu sange. Este o imagine cutremuratoare in care sunt surprinse doua atitudini umane diferite - pe de-o parte multimea oamenilor care se bucura de chinurile semenilor lor, considerandu-le o distractie, iar pe de alta parte acei crestini aflati in arene, care intampina cu seninatate moartea, pastrandu-si credinta pana la sfarsit.
In incheire, as mai spune ca asta vara am citit si cartea. Pot spune ca ecranizarea cinematografica urmareste destul de bine linia cartii, evindent fiind un roman destul de lung au mai trebuit taiate unele scene sau adaptate altele. Singura modificare al carei rost nu-l prea vad este aceea ca in film Ligia, personajul principal feminin, este blonda cu toate ca in carte este descrisa ca fiind bruneta.
Daca va intereseaza o redare cat de cat fidela a evenimentelor ce se petreceau la curtea imparatului Nero si a mentalitatii oamenilor din perioada aceea,“Quo vadis” este o carte care merita citita(nu degeaba a luat premiul Nobel). Cat despre filmele care au avut-o la baza credeti-ma pe cuvant ca nu sunt o pierdere de vreme:)

Si acum articolul propriu-zis:)


Henryk Sienkiewicz (1846 – 1916), unul dintre cei mai buni scriitori polonezi, a primit Premiul Nobel pentru realizarile sale profesionale. Putem vedea extraordinarul sau talent in “Cavalerii teutoni”, “Pan Wolodyjowski”, “Prin foc si sabie”, Quo Vadis si in câteva duzini de alte piese intr-o naratiune clara si pitoreasca, cu personaje interesante si cu o vigoare deosebita a descrierii. Regizorii de film il considera pe Henryk Sienkiewicz a fi “un scenarist perfect”. De aceea, nu este de mirare ca lucrarile sale au devenit filme de mai mult de 30 de ori.
Jerzy Kawalerowicz a inceput sa se gândeasca la filmarile pentru Quo Vadis acum 35 de ani, dupa faimosul sau film “Faraonul” care a fost nominalizat la Oscar.Fusesera destule adaptari ale romanului-unele au avut succes iar altele nu, valoarea lor artistica fiind diferita. Dar nici una nu a avut puterea crezului din romanul care a câstigat premiul Nobel. Acesta a fost motivul pentru care regizorul a hotarât sa-l realizeze inca o data. El a vrut sa combine "valoarea spectacolului cu filozofia profunda, sa faca nu numai o poveste epica dar si o pictura frumoasa, aratând Roma antica asa cum era ea si asa cum erau si locuitorii ei".
Câteva versiuni de scenariu au fost scrise iar casa producatoare Metro Goldwin Mayer de la Hollywood a fost interesata de acestea, dar in 1991, legea martiala din Polonia a intrerupt demersurile in acest subiect. Din cauze ideologice si financiare, autoritatile comuniste nu au fost de acord cu productia filmului.
Patru ani mai tarziu, când Jerzy Kawalerowicz a sarbatorit cea de-a 75-a aniversare, a vorbit despre acest proiect care nu fusese finalizat si pe care el credea ca nu se va putea realiza niciodata.
Dar, când câteva banci si alti sponsori s-au implicat in aceasta productie poloneza, si filme ca “Prin foc si sabie” (1999), regizat de Jerzy Hoffman sau “Pan Tadeusz” (1999) au ajuns in fruntea box-office-urilor, erau sanse ca sa fie produsa si versiunea celui mai cunoscut roman al lui Henryk Sienkiewicz. Miroslaw Slowinski, presedintele casei producatoare Chronos Film, a preluat scenariul.
Filmul a fost realizat in ciuda unor obstacole intalnite si multumita devotiunii complete a echipei de filmare, intr-un timp record, dar si cu ajutorul tehnologiei de ultima ora. Actorii au fost alesi dintre cei mai buni si câteva mii de oameni au lucrat in Tunisia, Franta, Italia si Polonia unde au fost construite majoritatea scenelor: amfiteatrele romane, Forumul Roman, palatul lui Nero, Trans Tiberinul.
Premiera internationala a avut loc pe 30 august 2001, la Vatican, in Paul VI Auditorium si a fost organizata de prefectura Casei Papale. Ceremonia a fost asistata de Sfiintia Sa Papa Ioan Paul II. Mai mult de 6.000 de spectatori au vizionat acest spectacol. La 9 septembrie 2001, a avut loc premiera filmului in Varsovia, la teatrul Wielki.


Contemporan cu cinematograful

Romanul Quo Vadis si cinematograful au aceeasi vârsta. Henryk Sienkiewicz scria episoade din roman si le tiparea in ziare in timp ce fratii Lumiere construiau cinematograful. Quo Vadis a fost publicat in intregime la doua luni dupa ce primul film a fost vizionat si a facut repede cariera. In 1898, devenise deja cel mai popular roman in Statele Unite si a avut un mare succes in multe tari europene. A fost tradus in 48 de limbi straine si a fost publicat in peste 80 de tari.
In 1899, fratii Lumiere au produs un film, cu o lungime de câteva secunde, numit “Nero testeaza otrava pe sclavi”, inspirat din romanul lui Henryk Sienkiewicz.
In 1901, Ferdinand Zecca a filmat o compozitie de câteva scene numita Quo Vadis iar Lucien Nonquet a realizat “Martiriul Crestinilor”.
In anii 1908 – 1909, Georges Melies in filmul sau “Civilizatia de peste secole”, arata scene cu otravirea sclavilor si focul care a cuprins Roma. In Statele Unite, Edwin Porter a realizat “Nero da foc Romei” iar Luigi Maggio a regizat in Italia filmul “Nero”.
In 1910, Andre Calmette face un film intitulat “In timpul primilor crestini”, produs de Film d’Art, casa de productie din Franta.
In 1912, prima versiune de lung metraj a lui Quo Vadis a fost regizata de Enrico Guazzoni. Filmul, in care au fost angajati sute de functionari, a aratat incendierea Romei, orgia de la palatul lui Nero, crestinii aruncati leilor, tortele umane, moartea lui Petronius. Filmul a fost foarte apreciat si a avut mari incasari.
In 1924, tot in Italia, Gabriellino D’Anunzio (fiul poetului) si George Jacoby au regizat Quo Vadis. A fost o mare tensiune la filmari si s-au intâmplat multe accidente. Unul dintre ele a fost fatal – un leu a sfârtecat un actor ce-l interpreta pe Seneca.
In 1951, Metro Goldwin Mayer, a decis sa produca Quo Vadis, fiind un film cu sunet regizat de Mervyn Le Roy, având si o distributie de exceptie: Robert Taylor, Deborah Kerr, Peter Ustinov. A fost un adevarat succes financiar.
In 1985, televiziunea italiana a produs sase episoade dintr-o serie numita Quo Vadis, regizata de Franco Rossi. Rolul lui Nero a fost jucat de Klaus Maria Brandauer, apostolul Petru a fost interpretat de Max von Sydov iar Pomponia de Francoise Fabian. Aceasta este varianta care mi s-a parut cea mai fidela cartii si pe care o recomand spre vizionare.
Câteva “scene istorice” au fost filmate pâna in 1910, in epoca de pionierat, si patru filme de lung metraj au fost produse apoi dupa opera literara, ceea ce a contribuit si la alte adaptari pentru ecran, cum ar fi: “Aventurile lui Robin Hood”, “Romeo si Julieta”, “Ben Hur”, “Napoleon”, “Cleoparta”, si altele.
Bazate pe scrierile lui Henryk Sienkiewicz, cinematografia a trasat multe coordonate pentru a ilustra istoria in ceea ce priveste Roma antica si inceputurile crestinismului.
Realizatorii nu au fost singurii care s-au inspirat din Quo Vadis. Multi compozitori de muzica au folosit filmul sau romanul. ]
In 1901, in Acona, Italia, G. Bezzi a pus in scena opera Quo Vadis, iar Ruperto Chapi a facut acelasi lucru in Madrid. Dar Quo Vadis – opera lui Jean Nougeues (cu libretul lui Henri Cain) – a fost cea mai populara dintre toate. Premiera sa a avut loc la Nisa in 1909.
Quo Vadis a fost de asemenea cântata si in sali de concerte. Printre altii, Emil Mlynarski a scris opera “Ligia” in 1898. Un oratoriu Quo Vadis op.13 compus de Feliks Nowowiejski a avut insa cel mai mare succes. El a fost cântat de peste 200 de ori in toata lumea.
Un director de teatru englez, Wilson Barret, dupa ce a citit romanul Quo Vadis l-a pus in scena in 1900. Mai mult de 10 adaptari pentru scena au fost jucate in teatrele din Franta, Italia, Belgia, Polonia, Rusia si America.