sâmbătă, 31 mai 2008

4 luni, 3 saptamani si 2 zile


Am văzut şi eu mult lăudatul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", filmul lui Cristian Mungiu, şi chiar am găsit că mi-a plăcut, cel mai mult cum a fost implementat suspansul acela - mă aşteptam ca din moment în moment să îi ridice Politia, să vină o cameristă peste fete, să iasă totul la iveală. Şi actorii joacă foarte bine: mi-a plăcut în special recepţionista de la primul hotel, care nu găsea rezervarea - îşi juca aşa bine rolul de angajată sictirită încât mă gândesc dacă nu cumva a lucrat în serviciile publice, sau dacă nu o avem noi în sânge, în primul rând ca oameni, si apoi ca romani ;))

Pentru cine nu ştie, filmul este despre punerea la cale a unui avort, acţiunea petrecându-se înainte de ‘89 (mare sursă de inspiraţie pentru scenografi acei ani!).
Totuşi nu am putut să nu remarc multele greşeli care tot apar (nu doar în ăsta, în general în filmele româneşti).

In primul rand, nu ţin camera cum trebuie: scene care ar trebui să stea fixe, sunt tremurate (îi tremura mâna celui care filmează - poate se întâmplă şi în alte filme, străine de exemplu, cu un buget mai mare, dar când observi tu ca spectator acest lucru nu-i a bună), la fel şi când se mişcă cu cadrul, nu o face cursiv.

In al doilea rand, nu există coloană sonoră: nu ştiam ce mă deranja, dar şi când m-a izbit revelaţiunea - multe scene au un zgomot de fond foarte annoying, neprelucrat. Deşi ajută la suspans, recunosc, nu ar fi stricat nişte melodii drăguţe.

Ba chiar mai mult, la o fază când Găbiţă stătea în pat şi Otilia stătea în faţa patului, iar camera de filmat o surprindea pe cea din urmă dinspre pat, în televizor se reflectau şi alte mişcări în afară de persoana ce stătea în pat.

Cea mai sfredelitoare fază (nu îmi găsesc cuvintele la ora asta) a fost când Otilia vine la baie să se spele, de abia atunci am înţeles ce s-a întamplat şi m-a întristat, la fel de mult pe cât m-a uluit. Cu toate acele mici minusuri, l-aş mai vedea o dată.

4 comentarii:

cristiana bercea mafioso spunea...

Mai, draga, "fazele" de care vorbesti matale sunt, in mare parte, intentionate. Ma refer aici la camera care nu e stabila si la coloana sonora care lipseste. Cat despre micile "trivia", greselile de montaj, ei, sunt tare dragute si e chiar amuzant sa stai sa belesti ochii dupa ele, mai ales in filmele alb-negru al secolului trecut. Uite, la Hitchcock (da, se intampla si pe la case mai mari!) foarte des poti observa reflexia camerei in parbrize, televizoare, ferestre, precum si umbra operatorilor pe pereti. Din pacate, nu gasesc ca "4 luni, 3 marti si 2 miercuri" e mare branza, ceea ce nu inseamna nimic, desigur. Pesemne asta se datoreaza si faptului ca l-am vazut cu mult timp dupa ce a tot fost ridicat in slavi si a luat o gramada de premii, deci ma asteptam la ceva cu adevarat fabulos, ceea ce nu e cazul.

Crisu' spunea...

Chiar ma gandeam daca o sa aleaga cineva sa faca recenzie acestui film. Prima oara l-am vazut la cinema si inca o data acasa. Auzisem dinainte cat de aclamat este si cat de bine a fost primit in afara. Dupa ce l-am vizionat, am fost de acord ca este unul dintre putinele filme romanesti bunicele, dar nu l-am gasit realmente socant. Vestul a fost scandalizat numai de subiectul filmului, dar stau si ma gandesc...lucrurile astea s-au intamplat. Ani buni. Femeile chiar mureau pe capete din cauza intedrdictiei impuse de comunism in privinta intreruperii sarcinilor. Filmul nu mi se pare in sine o capodopera. Ceea ce i-a adus popularitate a fost tema abordata, si mai putin modul in care ea a fost transpusa. Occidentalii se ingrozesc numai cand isi inchipuie posibilitatea ca aceste lucruri sa se fi intamplat. Si trist este ca ele chiar au avut loc, in moduri mult mai brutale decat ar fi putut filmul vreodata sa arate. Aplauze, insa, Mungiu a avut o foarte buna inspiratie in alegerea subiectului. Nu ma mira, insa, ca pelicula este inspurotabil de urmarit pentru oamenii care au trecut prin momente asemanatoare inainte de '89.

cristiana bercea mafioso spunea...

Pe bune, treaba asta cu cadrul e printre putinele elemente de originlitate ale filmului: camera nu e montata pe un suport fix si filmarile nu au fost facute intr-un studio, ci "la locul faptei". E vorba de o anumita atmosfera pe care incearca sa o creeze. Nu zic ca mi-ar placea, dar cam asa intentioneaza regizorul sa faca filmul. Daca te uiti atent, remarci usor ca nici calitatea imaginii nu e optima,respectiv, nu e ca in filmele straine, iar asta nu se datoreaza faptului ca nu au avut aparatura de calitate, ci faptului ca au vrut sa recreeze atmosfera aceea... Iata, filme ca cele facute de Fritz Lang, DePalma (nu mai stiu cum ii mai zicea) sau Kubrik, au o imagine mai buna, cu toate ca au fost filmate si montate cu aparatura mai putin performanta decat cea de acum (sigur, foarte performanta pentru inceputul si mijlocul secolului trecut). Am remarcat ca, in general, filmele romanesti de dupa 1999 cam bat pe directia asta, habar nu am de ce, dar, repet, nu cred ca pentru ca nu au fonduri. Ca si cele de dinainte de '90 au cam aceasi tip de imagine...la o adica. Domn' profesor, asa-i sau am dat-o in bara pe undeva?

cristiana bercea mafioso spunea...

De acord cu Cristina. Intru totul de acord!! Sarumana!