LA VITA E BELLA

Prima data cand am avzut acest film aveam 11 ani si de atunci mi s-a intiparit in minte.
Italia anilor '40. Guido este indragostit cu disperare de Dora, logodnica unui functionar fascist. El o rapeste chiar in ziua nuntii si cei doi se casatoresc. Dupa cinci ani, in numele epurarii etnice, Guido este inchis impreuna cu sotia si baiatul intr-un lagar de exterminare. Pentru a nu-si inspaimanta copilul si sperand sa-l poata salva din acest infern, Guido imagineaza un joc absurd, al carui premiu e... un tanc.
Personajele sunt reale, cu trasaturi puternice, povestea este una incredibil de emotionanta iar actorii isi intra f bien in rol(dupa parerea mea).
Filmul demonstreaza inca o data cat de puternica este dragostea unui parinte pentru copilul sau, iubirea dintre doi soti (Guido si Dora) si legatura dintre oamenii de acelasi fel(evreii).
''La vita e bella" este un film de o finete rara. In mijlocul infernului viata vibreaza cu o forta fantastica, suferinta si fericirea isi confunda geanitele. Recomand cu caldura acest film tuturor celor care doresc sa vada o poveste emotionanta desprinsa din viata.