Un desen

“Ce este desenul? Ce inseamna sa desenezi?

Pentru mine, desenul este un mod de a gandi. Desenele au un caracter nemijlocit. Intr-o sesiune buna, desenul poate fi ca o aventura materiala accidentata dintr-o zi violenta care se manifesta prin lumina si ploaie. O zi fara desen este o zi pierduta.”

Antony Gormley, mai 2002

Datand din perioada 1981-1983, aceasta secventa comprima desene realizata la scara mare pe pereti. Ele se caracterizeaza printr_un contur din carbune lichid; un pigment negru, de consistenta cremoasa a fost amestecat cu ulei de in si aplicat viguros suprafetei cu o pensula din par de porc. Desenele implica un angajament fizic, peretele comportandu-se ca o suprafata problematica, opunand rezistenta. Desenele acestea sunt printre primele de care artistul a fost pe deplin multumit. “Pana la acest punct,” afirma acesta, “desenul a fost o maniera de a monitoriza oamenii si locurile, desi mi_am dorit intotdeauna ca ele sa fie mai mult de atat. Acesta este decorul a ceea ce ar putea fi arta, dar nu este pentru mine; originea lucrurilor, nu o reactie catre lume si continutul ei.”

Aceste desene pe perete, in principal in creion cu urme de carbune si de pastel, au fost realizate in Peckham, cand artistul avea grija de fiul

cel mic, Ivo. Acesta obisnuia sa mazgaleasca pe pagina alaturi de tatal sau. Gormley, dupa ce facea desenul principal, ii alegea un nume alcatuit dintr-un singur cuvant pe care il plasa in josul imaginii, iar pe langa acestea adauga cuvinte din dictionar, incercand sa il dea o definitie. “Mi-a placut aspectul ludic al desenelor – Ivo palavragind si mazgalind. Desenul parea o conversatie inregistrata, fara logica,

doar joaca.”

Realizate in perioada 1985-1988, la aceste desene artistul a folosit ulei, carbune si un pigment negru pe foi aspre, impaturite, de tipul Somerset Weave, pe care le-a descoperit in 1984. O parte din formele intalnite aici anticipeaza idei ale unor sculpturi urmatoare. Negrul contribuie la realizarea unei atmosfere melancolice.

In aceste desene domina caldura, in comparatie cu cele de mai devreme, alaturi de tonuri de culoarea mierii realizate cu ulei de in. Uleiul, lasat sa picure pe pagina sau intins pe o suprafata mai mare, creeaza forme simple la care sunt adaugate apoi imagini. Deseori, uleiul trece prin suportul desenului, oferindu-i acestuia un aspect vascos la atingere si o aroma placuta.

Folosirea propriilor lichide corporale ca mod de a desena s-a extins pe un numar de ani, de la mijlocul anilor ’80 pana la inceputul anilor’90. Pentru Gormley, sangele si sperma sunt materiale ale vietii si, de aceea, oferirea lor implica sacrificii. Marginea foii este vazuta ca un loc in care se iau nastere atat forma, cat si sensul. Primul desen din aceasta serie (1988) implica un jet de sange spontan din capilarele degetului mijlociu al mainii stangi pentru a crea o urma abstracta. In altele, balti sau picaturi de sange si/sau sperma erau lasate sa cada peste o hartie umeda realizand un efect cosmic, exploziv.

Desenele din aceasta serie au fost facute din pamant rosu adus din Lot, Franta, amestecat cu ulei din piele de iepure si apa. Pigmentul negru este inca prezent. Aspectul acestor desene reda ideea lui Gormley, “desenul este un loc unde ceva a avut loc din punct de vedere geologic”. Lucrarile devin astfel detinatoarele gandurilor si reflectiilor atat a preocuparilor actuale, cat si trecute.

Deoarece calatorea foarte mult, Gormley s-a rezumat la hartia Somerset Weave impaturita in 16 pentru o portabilitate mai mare. Pigmentul negru si cazeina nu au fost dizolvate in apa pentru a crea un aspect decolorat, asemanator acuarelelor. Hartia imbibata in apa permite o fluiditate mai mare, oferind si iluzionism. Stilul variaza intre abstract si romantic, in ceea ce priveste grafica, in principal alb si negru, si “posibilitatile aproape nelimitate” ale profunzimii. Notiunea de a explora desenul este privita din aceeasi perspectiva ca si profunzimea, nu este posibila in viata sau in sculptura – spatiul cosmic, apele foarte adanci”. Cercetarea in profunzime permite imaginatiei sa ajunga la scari microscopice sau macroscopice.

“Cateodata, negrul poate semnifica intuneric, un cer de noapte, un ocean intunecat. El este incercarea de a materializa ceea ce nu este material, idealul si, astfel, eu incerc sa substantializez ideea unei absente, unei lipse... Cred ca lucrul cu care constant ma joc este: intunericul din corpul nostru si intunericul din prapastie pot fi evocate si unite prin aceasta substanta.”

Gormley a experimentat si cu un substituent a cafelei de cicoare, fara carbune sau pigmenti aditionali, de aceasta data.

In timp ce imaginile din aceste desene ilustreaza preocupari actuale ale artistului, materialele folosite ilustreaza extinderea experimenteleor si interesor sale, materiale cum ar fi o felie de pepene – care este asezata in intregime pe foaia de lucru, uleiul – care este absorbit sau carbunele – care se intrepatrunde printre particulele hartiei. “Centre” sau “Heat” au fost realizate cu ajutorul unui sos Lousiana din ardei rosu pastrat intr-o sticla. Sticla era agitata iar sosul tasnea din ea, realizand o anumita traiectorie inainte de a ajunge vopsea. “Pentru mine, desenul nu inseamna sa fac imagini; el consta in testarea de idei si materiale [...] Ceea ce fac aceste desene este sa codifice, sa imi izoleze gandurile prin spatiul desenului”.

“Prin simplul fapt de e desena o linie pe o foaie de hartie realizezi o impartire care deosebeste ceea ce este deasupra de ceea ce este dedesubt si care poate fi citita ca un orizont sau ca o sectiune de traversare - una implica perspectiva si cealalta un mod de analiza. Ambele sunt abstractii ce permit spatiului sa fie privit intr_o maniera subiectiva.”

In 1997, Gormley a creat o serie de 43 de colaje, asamblate din vederi, fotografii sau imagini din ziare. Pe langa carbune, pigmenti si creion, el a folosit ulei de soia, ulei de masline, lac, liquin sau Tippex. Temele includ peisaje, principiul feminin, ecologia, paleontologia, astrologia, zborul, creierul, “a doua piele” etc.

Colorantul de anilina amestecat cu apa a devenit preferatul lui Gormley la inceputul mileniului. Aceasta are o componenta chimica, miros intepator, culoare rosie si este caustica. Lucrarile sale par ca se lupta cu incarnarea si descorpoarea.

“Intotdeauna caut o cale de a ma afla in spatele lucrurilor. Cum poti conveni existenta unui lucru, nu numai cum evolueaza interiorul sau, dar si relatia atat cu cele din jurul sau, cat si cu cele de care nu este constient?”

Seria “The Trajectory Field” din 2001 arata un alt mod prin care artistul a experimentat prin imersiunea unor pietricele mici, rotunde in vopsea acrilica, rostogolindu-le apoi peste foaia de hartie, prin spatele sau pe deasupra siluetelor negre.

“Desenul este analitic, dar este totodata expresiv in propriul fel; are datoria de a depune marturie, nu doar prin simplul fapt de a reprezenta ceva, dar si prin modul in care desparte lucrurile si le reasambleaza, realizand noi legaturi. Este in intregime experimental.”

“Ce este desenul pentru mine? Este un fel de magie, un fel de necesitate. Desenul este un mod de a repara lumea, nu cum exista in afara, ci cum exista in mine. Deci, desenele sunt diagrame mentale. Poti condensa lucruri intr_un spatiu infinit. Desenul nu este ca o oglinda sau ca o fereastra, ca o lentila prin care poti privi in orice directie, in spate, catre retina mintii, sau in fata, catre spatiu. Probabil nu te poti uita atat de mult la un desen precum poti prin el.”



Bibliografie: Anthony Gormley “Drawing”