miercuri, 7 mai 2008

Arta de a fi Geisha


De fapt este un pleonasm sa spunem "arta de a fi geisha" sau "arta geishelor" deoarece gei inseamna arta iar sha persoana asadar geisha = artist.

Daca mergeti in Kyoto nu veti auzi termenul de geisha. Termenul mai corect ar fi geiko (ko=persoana, copil). Geisha a originat din Tokyo si a ajuns astfel cunoscut in intreaga lume.

Mai demult, geiko se pregateau pentru carierele lor de la o varsta frageda, dar astazi aceasta pregatire nu incepe mai devreme de 15 ani. Fetele pot deveni ucenice, numite maiko (mai=dans) dupe ce au terminat scoala obligatorie. Cele care trec prin aceasta etapa pregatitoare pentru cel putin 3 ani devin foarte respectate ca profesioniste.

Si ucenicele si profesionistele dedica 24 de ore din 24, 7 zile din 7 artei lor. Ucenicele locuiesc in case numite yakata sau okiya impreuna cu o femeie care conduce intreaga casa. I se spune okaa-san (mama). Dupa traditie o persoana care se decide sa invete o arta traditionala este adoptata de familia profesorului cu care are o relatie parinteasca. Aceasta se aplica si studentilor care invata ceremonia ceaiului. O okiya va imprumuta o varietate de kimono-uri ucenicei si va plati studiile ei. In schimb, maiko va da inapoi casei un procent din castigurile ei pentru a-si plati "datoria". Studiile zilnice constau in dans traditional, cantat, ceremonia ceaiului, ikebana, caligrafie, cantat la diverse instrumente (in special koto si shamisen).

Ca peste tot in Japonia, umilinta si respectul pentru cei mai in varsta si mai experimentat pot fi observate si in relatia maiko-geiko. Ucenicele le spun colegelor lor mai in varsta onee-san (sora mai mare). Impreuna ele merg la petreceri si invata sa danseze si sa toarne sake invitatilor. Deasemenea clientii le pot privi pe maiko dansand pe muzica cantata profesionist de geiko. Geiko sunt de multe ori active chiar si la o varsta foarte inaintata. Cele mai batrane au peste 90 de ani.

Nu numai muzica si dansul contribuie la atmosfera relaxata ci si cateva jocuri. Unul destul de popular este "jocul tigrului" similar cu jocul nostru "piatra, foarfece, hartie". Un paravan mare de hartie este asezat intre un client si o geiko si ei trebuie sa imite in acelasi timp un vanator, o batrana sau un tigru. Nu se pot vedea unul pe altul dar ceilalti invitati se amuza vazand-o pe batranica cum il bate pe vanator sau este mancata de tigru. Toata aceasta distractie este acompaniata de turnarea a si mai mult sake in cupele care nu trebuie sa se usuce.

Chiar daca maiko si geiko trebuie sa gaseasca intotdeauna moduri noi in care sa-i faca pe invitati fericiti, clientii (spre nemultumirea europenilor si a americanilor) nu se vor putea astepta niciodata la "alte tipuri de servicii" (ca sa ma exprim frumos :P). De obicei se pot gasi oameni importanti printre invitati si ceea ce este cel mai important pentru ei este atmosfera intima de confidentialitate. Intr-o camera in care se serveste ceai ("tearoom") ei pot vorbi despre orice, fara sa se ingrijoreze ca cineva din afara camerei va afla vreodata.

Am considerat ca aceste femei atat de muncitoare, gratioase si inteligente merita sa apara intr-un blog despre arta (deoarece aceasta este viata lor) in speranta ca vor fi mai bine intelese si apreciate (desi probabil ca nimeni nu va intelege cu adevarat vreodata intreaga lor istorie si societate). Imi pare rau ca am postat atat de tarziu :( Chiar mi-ar fi placut sa vad cateva commenturi si sa pot sa va raspund daca aveti intrebari.

~Owari~






8 comentarii:

Alya spunea...

Adevarul este ca le admiram frumusetea acestor femei,dar nu multi inteleg munca pe care o depun acestea. Mineko Iwasaki povesteste in cartera sa "Adevarata viata de ghiesa" ca la momnetul cand ea era maiko avea 40 de kg si kimono-ul pe care il purta impreuna cu toate ornamentele cantareau 20 de kg.

cristiana bercea mafioso spunea...

hm...dar care e finalitatea? adica lor le face placere sa fie geishe si lupta pentru mentinerea unei traditii etc, sau cum? Nu ma prind de ce au geishele nevoie sa fie geishe.

dr teo spunea...

Sa citesti Memoirs of a Geisha, de Arthur Golden. Mie una mi-a placut foarte mult. Filmul nu il recomand, decat daca chiar nu aveti ce face intr-o seara. >:D
xoxo

Anonim spunea...

teo: am citit "Memoirs of a Geisha" >.< mi-a placut foarte mult si vreau sa citesc si "Adevarata viata de geisha", inteleg ca e vorba de acelasi personaj.
cristiana: cum adica finalitate? nu au "nevoie" sa fie geishe, e ca o slujba O_o inainte de al doilea razboi mondial unele fete erau vandute de parintii lor unei "okiya" si erau fortate sa devina geishe.
Banuiesc ca in zilele noastre nu mai exista geishe in adevaratul sens al cuvantului decat poate cele care au peste 70 de ani :P
Pentru mai multe detalii poti citi "Memoirs of a Geisha" e foarte interesanta

Jana spunea...

Sunt de acord cu Alina. Nu este vorba de o finalitate ci de pastrarea unor traditii care aproape ca nu-si mai gasesc locul in lumea tumultoasa de astazi. Acele femei isi dedica intreaga viata sau mare parte din ea artei.
Sunt o opera de arta vie.

Ruxandra Nedelcu spunea...

Bravo Alina-ai postat un articol foarte interesant realizand totodata o paralela intre cultura europeana si cea japoneza!

Unknown spunea...

Sincer nu as recomanda cartea Memoriile unei gheise.Este foarte frumoasa,explica oarecum privilegiile si succesul pe care il deuineau gheisele de dinainte de razboi.Dar Arthur Golden a incurcat ritualurile mizuage aducandu-le pe gheise intr-o lumina proasta.
Am sa vorbesc deschis ca lumea sa inteleaga mai bine viata de gheisa:
Este adevarat ca inainte de razboi majoritatea fetelor erau vandute caselor de gheise insa aceast lucru a disparut de mult.
Fetele care vor sa devina gheise merg la scoli speciale si invata diferite arte traditionale(dans traditional,ceremonia ceaiului,arta conversatiei,ikebana etc.)si sa cante la diferite instrumente(shamisen,koto si diferite fluiere).Impreuna ce "surorile" lor merg la diferite petreceri in special de barbati,dar pot lua parte si femeile,unde ii distreaza pe invitati.Discuta,se joaca,danseaza,canta,toarna sake sau ceai.Dupa un anumit timp de pregatire fetele maiko trec prin ritualul MIZUAGE:isi schimba gulerul din rosu in alb,isi schimba coafura specifica geiko.(nu implica nimic sexual...ritualul din Memoriile unei gheise este pentru curtezane).Dupa acest ritual maiko devin geiko si lucreaza singure,nemaiavand nevoie de surori.
Consider ca aceste gheise sunt cele mai enigmatice femei.Desi sunt suparate trebuie sa se ascund si sa imbeasca invitatiilor.Oamenii de la petrecere vad doar o femeie eleganta cu o fata alba si buze rosii,debordand de veselie si talent.
Desi sunt rare,gheisele mai exista si astazi in diferite cartiere din kyoto si tokyo.
Daca vreti sa aflati mai multi cititi cu toata increderea Adevarata viata de gheisa.

Anonim spunea...

Geiko au fost intotdeauna destul de blamate de europeni si americani, multi considerandu-le prostituate.
Cel mai tare ma enerveaza cand cineva, cu toate ca-i explici ceea ce sunt gheisele, nu vrea sa accepte. Pana si tatal meu, dupa ore intregi in care i-am aratat si i-am explicat, nu a vrut sa conceapa ca nu sunt "dame de companie".

Traditia lor este minunata, atat de plina de arta si splendoare.
Multumim pentru un articol plin de savoare.
Imi place filmul care se desfasoara prin fata ochilor cand citesti ceav placut. Ceva simplu si complex.

In schimb, Arthur Golden are in cartea lui multe erori despre gheise.
Recomand insa "Adevarata viata de gheisa" de Mineko Iwasaki. Acolo se gasesc detalii din mana unei adevarate geiko.
(: