Ma numesc Hell

Primul lucru care iti trece prin cap cand vezi un afis ce face reclama unei piese de teatru
intitulata "Hell" este probabil « o pieasa cu tema religioasa ».Defapt, gandirea nu e prea deplasata caci simbolic vorbind , piesa prezinta iadul, iadul intalnit de patru tineri proveniti din familii bogate ce isi irosesc existenta consumand droguri si ducand o viata de noapte intensa.
Personajul principal este Hell, pe numele ei adevarat Elle, si face parte din generatia care traieste pentru a consuma, copil de bani gata preocupati doar de shopping, cu relatii de o noapte si iubiri trecatoare. Impreuna cu cele doua prietene ale ei, colinda cluburile, se drogheaza, agata barbati , barfesc, sunt preocupate de haine, masini si manichiura; imaginea perfecta a lumii cu fite si bani.
Insa lucrurile se schimba cand Hell pare sa isi fi descoperit marea dragoste, brusc totul capata un sens , traieste o fericire pe care drogurile nu i-au oferit-o niciodata.Putin va dura insa aceatsa euforie, caci teama de a merge mai departe ii impinge pe cei doi indragostiti inapoi spre viciile lor de odinioara.Cand intr-un final vor intelege ca drogurile nu le mai ofera aceea fericire autentica pe care au simtit-o impreuna s-ar putea sa fie mult prea tarziu...
Hell nu este un spectacol menit sa te distreze, ci sa te impresioneze.Pasajele de dans intercalate, muzica, proiectiile impreuna cu reprezentatiile actorilor Cristi Iacob, Antoaneta Cojocaru, Ela Ionescu si multi altii ofera un spectacol ce te tine in priza timp de o ora jumate. La sfarsit, cand parasesti Laptaria, nu poti decat se te gandesti la aceea zicala: nu trebuie sa cauti prea mult iadul si raiul; le vei gasi chiar aici pe Pamant.